Draga tata,

Nu stiu cate stiai tu despre calculatoare, eu una, nu foarte multe. Dar am auzit ca sunt niste chestii care se cheama sloturi de memorie. Oh well. Eu cred ca asa sunt si sufletele noastre, au niste casute unde vine cate-o treaba, cate-un om drag... Pe masura ce mor oamenii astia, raman casutele goale. Si nu se mai umplu cu nimica. Nu-i chip sa ma consolez si nu-i chip sa-ti umple vreodata cineva casuta. Mi-este asa de dor de tine cum nu poti sa-ti imaginezi si mi-e deja frica sa nu uit ceva esential, cum ar fi mirosul tau sau vocea ta. Si nu mai stiu despre ce-am vorbit ultima oara cand erai in viata, oricum tu foarte mult nu vorbeai, si in loc sa am in cap fragmente de conversatie, am asa, cate-un alo, cate-un pa. Draga tata, ti-as mai spune multe, o sa o fac, dar intr-un cadru mai private asa. Aici vreau doar sa-ti spun ca ai fost cel mai bun tata, ca te-am respectat si te-am iubit nu numai pentru ca erai tatal meu, ci pentru ca erai un om bun, un om foarte cuminte si bun si destept, cu respect de oameni si cu dragoste multa de familie. Si ca faptul ca tu stiai toate asta nu-i deloc o alinare, regret nespus ca nu ti le-am pus in cuvinte cat erai inca in viata. Mi s-a parut atunci ciudat si nu vroiam sa tentez soarta, credeam ca am tot timpul sa-ti spun cat de mult insemni pentru mine. Draga tata, pretuiesc tot ce-am mostenit de la tine, chiar si defectele noastre comune. Iti multumesc pentru tot ce mi-ai daruit si te voi iubi mereu.